Always come back here

Ce cauta el acolo? Nici macar nu stia, venise mai mult din plcitiseala, era trecut de miezul noptii si cu siguranta toti dormeau, asa cum si el trebuia sa faca,insa n-avea deloc somn si daca tot nu putea sa doarma a inceput sa se plimbe prin academie. Din cate intelesese scoala castigase multe trofee, a intrat in camera speciala pentru premile scolii din curiozitate. A inceput sa se plimbe printre rafturile mari citind din cand in cand numele trofeelor.

Decât să se trezească din nou prin locuri necunoscute, prefera să facă un tur al academiei. Nu o vizitase prea des, deci era un moment bun pentru a începe să înveţe împrejurimile. Trânti uşa sălii, fără să-i pese de zgomotul produs.

Tresari cand auzi zgomotul produs, cineva chiar avea chef sa-l faca sa se sperie? Era el baiat, dar la cate filme de groaza viziona incepuse sa creada in blesteme, monstrii, ucigasi fantoma si alte chestii de copii mici.
Isi continua "excursia" insa fiind atent la tot ce misca in jur, nu stia cine intrase si n-avea nevoie sa se trezeasca cu un trofeu in cap.

Se uitâ în jur, căscând din când în când şi căutând ceva ce i-ar putea stârni interesul, dar fără succes. Oftă dezamăgit, rezemându-se cu spatele de peretele rece.
-Da...de parcă ar putea fi ceva interesant într-o şcoală. O spuse pe un ton de parcă s-ar certa cu cineva.

Il auzise pe baiat si inca foarte clar, de la tonul folosit. A luat un trofeu in mana privindu-l.
-Nu cred ca mai au nevoie de asta. zise ganditor, apoi se intoarse pe varfuri vrand sa iasa de acolo. Se opri analizandu-l pe baiat.
-Stii, daca nu-ti place aici, de ce mai stai? ridica o spranceana, apoi ii intinse trofeul.
-Poftim un premiu pentru ca mai speriat. zambi calm.

Poate că reuşise să-l sperie, dar el era şi mai speriat. Îşi trase răsuflarea, punându-şi mâna la piept.
-Ce? Eu te-am speriat pe tine? Este exact invers. Se holbă la băiat câteva secunde, până se calmă. Ce ţi-am făcut de vrei să mă omori cu zile? Mai bine pune trofeul de unde l-ai luat. Parcă mâine te văd la pârnaie.

-Nu ti-am facut nimic, nu e vina mea ca nu esti atent la ce este in jurul tau. dadu nevinovat din umeri.
-Hei! Eu iti ofer un premiu si tu nu-l vrei? Hai mai....poate dadeau vina pe tine si scapam si eu.. zambi incoent apoi privi tavanul prefacandu-se ca fluiera.

Îi ciufuli părul şi îi luă trofeul din mână.
-Eh...acum ce să fac? O să mă sacrific eu pentru tine. Deşi...tot cred că ai ceva cu mine.
Pe faţă îi apăru un zâmbet copilăresc. Se uită la ceasul pe care îl avea la mână. Era mai târziu decât se aştepta.
- Şi ce face un copil ca tine pe aici, singur, noaptea? Nu ţi-e frică de fantome?

-N-am nimic cu tine, nici macar nu-ti stiu numele, aucm nu ma vezi ca pe un criminal in miez de noapte sau un nebun ce se ia de cine apuca, nu? intreba foarte repede incrucisandu-si copilaresc mainile la piept.
-Cum mi-ai zis? Co-co-copil?! Bine, gata! Asta e razboi. batu cu piciorul in podea prefacandu-se nervos.

Rămase cu gura căscată când îi văzu reacţia. Avea obiceiul să îi tachineze pe cei din jur şi era ceva normal pentru el, dar nu se aştepta la aşa ceva.
-Cred că nici dacă ţi-aş fi luat acadeaua din mână nu ai fi făcut la fel. Mda...eu sunt Alex, tu?
Îi întinse mâna în semn de pace, aşteptându-i răspunsul.

Scoase rautacios limba la el.
-Eu sunt ..ahm..stai! spuse si se prefacu ca si-a uitat numele.
-Oh! Da, Chris. ii lua trofeul din mana.
- Multumesc mult ca mi l-ai tinut, imi poti deschise usa? E mai greu decat 3 elefanti. stramba din nas.

-Wow, Chris, eşti foarte ciudat...uite că mă grăbesc. Ce ar fi dacă ţi-ai deschide uşa singur? Eu m-am oferit să te ajut, dacă nu ai vrut, suportă! Se rezemă din nou de perete, aşteptând-i următoarea mişcare.

-Pff....complimentul asta-l aud in fiecare zi. isi dadu ochii peste cap.
-Nu-i nimic, odata si-odata tot o sa iesi de aici, o sa astept pana o sa se intample asta. dadu simplu din umeri.

Eh, macar nu esti plictisitor ca restul persoanelor din jur. Si daca ies maine de aici, ai de gand sa ma astepti? Isi incrucisa bratele, luand o pozitie de asteptare, de parca avea, intradevar, de gand sa stea acolo toata noaptea. Nu era un mod chiar asa de neplacut de a-si petrece timpul.

S-a asezat in stil turcesc pe podea si a lasat trofeul langa el, si-a intins spatele si apoi si l-a proptit de perete.
-Atunci, noapte buna, astept sa vina maine ca sa deschizi usa. inchise ochii prefacandu-se ca doarme. Putea sa deschida si singur o usa, dar se plictisea daca ramanea singur, in plus, nu dorea sa fie prins cu trofeul ala in mana.

Se uita la el, apoi incepu sa isi vanture mana prin fata lui, pentru a se convinge ca doarme.
-Vezi sa nu racesti pe jos, e cam racoare si copiii mai mici au o imunitate mai scazuta decat cea a adultilor.

Isi deschise ochii prefecandu-se suparat.
- Si ma rog, Domnule Maturitate, mosule, cati ani ai de ma faci pe mine copil? ridica sceptic o spranceana privindu-l.

-Calm, calm, mai ai putin si iei foc, deja iese fum. Se aseza langa el, incercand sa-i imite pozitia. Mai ai putin si ma iei la bataie. Isi trecu mana prin par pentru a-si indeparta suvitele care il deranjau.

Inchise ochii si nu-l mai baga in seama, pentru cateva minute linistea devenise prea apasatoare pentru el, deschise un ochi privindu-l
-Nu mi-ai raspuns la intrebare. il privi cu coada ochiului.

-Eh...eu fac bine, respir din cand in cand, tu ce faci? Isi scoase telefonul din buzunar pentru a se uit la ceas. In incapere nu era suficienta lumina pentru a se uita la ceasul de la mana. Mai trebuie sa ma suporti cateva ore, n-oi muri pana atunci.

-Eu te-am intrebat cati ani ai, se pare ca nu esti deloc atent la ce vorbesc. ofta ducandu-si o mana la frunte.
-Cateva ore fiind cam cate ore? Sa stiu cat trebuie sa mai stau inchis aici. tinti cu privirea un punct fix de pe tavan.

Se simti de parca cineva ii daduse cu ceva in cap si il readese cu picioarele pe pamant.
-Ce? Nu mai inteleg nimic...eu te tin inchis aici? Ultima data cand am verificat usa nu avea nicio problema , era in stare perfecta. Si mai sunt 6 ore pana rasare soarele, dar vad ca deja nu mai poti sa induri. Ofta dezamagit, inchizandu-si ochii si lasand capul pe spate.

-Da! Tu ma ti inchis aici, daca ai fi de treaba mi-ai deschide usa. a dat simplu din umeri, apoi si-a indreptat privirea spre baiat.
-Parul tau zici ca e al unui arici. a strambat copilaresc din nas si a incercat sa i-l aranjeze.

Desi nu suporta ca cineva sa ii atinga parul, il lasa sa faca ce vrea, macar asa nu mai facea crize cand il tachina.
-Mda, pai...trebuie sa imi placa mie, nu imi pasa ce zic ceilalti.

-Da si daca nu-mi place mie nu e deloc de bine. spuse cand observa ca nu putea sa faca nimic cu parul baiatului. Ofta si isi lasa privirea in jos.
- Deci Domnule Maturitate cati ani ai? il intreba pentru a 3-a oara, parca, nici el nu mai tinea minte.